Noi suntem Chevron?



Ne aflăm în ultima vreme în fața unei situații demne de admirat în România. Vedem o întreagă mobilizare a multor oameni care au găsit în ei înșiși curajul de a lua poziție și chiar să treacă la fapte, să spună NU batjocoririi, sclaviei mascate și  vânzării treptate a țării de către aleșii poporului și marile grupuri de interese transfrontaliere. Sunt lupte care se duc de ani de zile de unele O.N.G.-uri cărora li s-au alăturat acum și oameni care au înțeles că părerea lor contează, iar luarea de poziție chiar are urmări vizibile.
 Felicitări românilor care și-au dat mâinile jos din sân, care s-au trezit din amorțeala cea de moarte și au ieșit să spună:
” NU vrem exploatarea resurselor cu cianuri! Nu vrem fracturare hidraulica și otrăvirea apelor”.

Este remarcabil cum oameni ca Willy Schuster, fără interese și puteri politice au reușit prin puterea exemplului propriu să stîrnească admirația, să ridice adrenalina și să facă să clocotească sângele în inimile românilor care înțeleg ce se întâmplă în spatele zâmbetelor și ”bunelor intenții” ale politicienilor zilei. De asemenea sunt 13 ani buni de când Greenpeace și Alburnus Major, alături de mulți oameni, au reușit măcar să țină pe loc începerea efectivă a dezastrului ecologic, uman și cultural care se prefigura să aibă loc la Roșia Montană. Și care este motivația lor decât ca noi cei care trăim azi în România să avem pământurile, aerul și apele curate, dar mai ales să fie ale noastre , nu ale grupurilor de interese sclavagiste. Dar mai mult decât pentru noi, să poată rămâne copiilor copiilor noștri, să avem ce le lăsa –un pământ curat. De trezia noastră de acum depinde ce moștenire vom lăsa generațiilor viitoare. Depinde de noi!!! Dar cum?
            Privind în ansamblu și dintr-o perspectivămai înaltă, am putea să ne punem câteva întrebări sincere: ce vor de fapt acești rechini gigant cum ar fi RMGC sau CHEVRON? Sunt ei singurii care doresc ceva de la noi, din țara noastră?
La prima vedere ei vor aur și gaze. Iar în alte părți ale lumii vor petrol. În general se caută resursele de subsol. Dar de ce? La ce le trebuie acestor companii aceste resurse? Cui trebuie de fapt aurul, gazele, petrolul? În condițiile în care este deja clar că resursele de petrol se împuținează extrem de rapid, datorită consumului fără limite, este normal ca cineva să caute noi zăcăminte sau noi metode de extragere din zonele unde nu sunt decât în cantitate mică sau amestecate. De aceea a devenit atât de ”necesară” această metodă foarte dăunătoare a fracturării hidraulice pentru extragerea gazelor.
            Cine sunt RMGC, Chevron, Texaco, Esso Mobil, OMV, Petrom, GazProm, Romgaz, sau orice alte mari corporații care exploatează, extrag și transportă aceste resurse?
Dacă fiecare dintre noi luăm cartea de identitate personală cred că putem citi în dreptul numelui, toate aceste nume enumerate mai sus, și nu numai. Ele suntem noi! Este dureros de adevărat! Noi suntem ele!

Dar înainte să aruncați cu pietre, să ne mai răspundem la câteva întrebări.
Aveți automobil? Câte automobile sunt în familia dvs.? Câți litri de carburant consumați lunar pe familie? Aveți telefon mobil, tabletă, laptop, plasmă, sau orice alte aparaturi electronice care au microcip-uri și circuite integrate? Aveți bijuterii de aur și argint? Există vreo zi în care să nu cumpărați apă, alimente sau lucruri ambalate? Ați calculat câte zeci de kg de ambalaje de plastic sau alte materiale sintetice pleacă de la locuința dvs către ”groapa de gunoi”? Cu ce se transportă? V-ați întrebat câte din articolele pe care le puneți săptămânal în coșul de la supermarket vă sunt cu adevărat necesare sau utile? Sau de ce preferați produse din import când există la fel, fabricate in România? Aveți idee câte mii de km se transportă pe șosele produsele pe care le alegeți? Cu ce resurse? De câte ori ați cumpărat în mod conștient lucruri sau alimente fabricate în România? Sau fructe și legume locale, românești în defavoarea celor de import?
Știți câtă energie se risipește prin încălzirea spațiilor din locuința dvs, care nu vă sunt neapărat necesare, sau nu necesită o temperatură egală cu a celorlalte camere? Sau câtă electricitate se consumă din neatenție sau neconștientizare? 

Să fim conștienți! Tot ce cumpărăm, de la bețele de chibrit, alimente, haine, până la automobile sau case, conțin materiale sintetice care provin din PETROL. Tot ce este ambalaj, cu excepția celor de carton sau hârtie, provine peste 90% din PETROL. Toate aparaturile electronice conțin pe lângă elementele de plastic=petrol, siliciu, aur, argint și alte metale rare. Toate materialele de construcție, începând de la cărămidă, ciment, var, și până la cele mai moderne materiale de izolații conțin PETROL sau acesta este folosit in procesul de fabricare  alături de alți combustibili fosili sau nucleari - din care este obținută electricitatea necesară procesului. Căldura locuințelor noastre în special la orașe, provine din combustibili fosili: gaze, păcură, cărbune. Pentru încălzirea pe bază de electricitate, când aceasta este obtinută în reactoare nucleare, producerea ei presupune o exploatare de resurse limitate și rare, dar și extrem de periculoase. Toate transporturile se fac pe baza de PETROL, sau electricitate, care în cea mai mare parte este obținută din combustibili fosili sau nuclear.
Dar toate aceste resurse sunt tot mai acut pe cale de epuizare. Însă consumurile și ”nevoile” noastre nu scad. Consumerismul societății actuale este la o cotă alarmantă. Noi cerem zilnic toate aceste resurse. Insă toate acestea nu secătuiesc doar subsolul, ci si APA, AERUL, PĂMÂNTUL nostru și al copiilor noștri.
           Pentru o mai bună conștientizare, să ne propunem un mic scenariu metaforic. Ne putem imagina că suntem in supermarket și tot ce punem în coș este ambalat. Dar în loc de ambalaj, sa ne imaginăm că fiecare produs este inconjurat de un strat negru de petrol mai gros decît ambalajul propriuzis de 5-7 ori.  Apoi mai adăugați în coș și câteva zeci de litri de petrol, aferent transportului marfurilor la magazin și de la magazin la locuinta fiecăruia. Insă asta nu este tot, pentru că în toate operațiunile comerciale, mai există verigi care nu se văd, dar care și ele consumă...PETROL, GAZE, AUR, ARGINT, SILICIU, CARBUNE.

***

Ce cantitate de combustibili fosili ”cerem” noi personal în fiecare lună, sub forma tuturor produselor, căldurii, transporturilor, serviciilor pe care le folosim sau le consumăm? Avem curajul să facem un calcul? Există pe internet calculatoare ale amprentei de carbon, adică ce rămâne în urma arderii petrolului extras si folosit in tot ce noi avem nevoie. Se poate calcula astfel și cât petrol, gaze, cărbune, uraniu, aur, argint, cerem noi lunar. Dar nu trebuie să o facem direct, deoarece sistemul merge bine, și deja companiile mari se străduiesc sa ne ”ofere” la timp toata gama de produse si servicii de care avem nevoie. EI NE OFERA CEEA CE NOI CEREM.
Și pentru ca toate acestea să ajungă în coșurile noastre de cumpărături, în caloriferele noastre, în becurile și aparatele noastre, în casele și mașinile noastre, pe străzi, șosele, autostrăzi și toate clădirile în care noi petrecem timp - APA, AERUL și PĂMÂNTUL trebuie să fie murdărite, chimizate, intoxicate, devitalizate. Toate acestea - resursele planetei - considerăm că ne aparțin tuturor, dar și celor ce încă nu au venit în planul fizic, adică a copiilor și nepoților noștri nenăscuți. Oare avem noi dreptul să le epuizăm, să le poluăm și să le murdărim fără să ne gândim ce lăsăm în urmă? Oare strămoșii noștrii așa le-au lăsat pentru noi? Ce vom mai lăsa  urmașilor noștri dacă contribuim în fiecare zi la epuizarea resurselor și poluarea planetei?

Dacă dorim ca schimbarea să se producă cu adevărat, pe lângă luarea de poziție la manifestații, revolte și petiții, fiecare dintre noi ar trebui să începem și revolta față de propriul stil de viață consumerist, să ne uităm în propriul coș de cumpărături, la propriul plin de carburant pe care-l facem poate chiar de două ori pe lună, la risipa de energie termică și electrică, și în modul de a ne evalua propriile nevoi. OARE CHIAR AVEM NEVOIE DE TOATE?
Daca fiecare dintre noi și-ar forma obiceiul de a ”vedea” in orice material sintetic=petrol, in toate drumurile pe care le facem - să ”vedem” că cineva,  undeva, din acest pământ extrage petrol pentru noi, să vedem că în fiecare nou telefon sau aparat electronic de ultimă generație – există o mică bucățică de aur, și ceva mai mult argint extras poate chiar de la Roșia Montană, sau că  pentru încălzirea locuințelor noastre, Chevron trebuie să scoată gaze de șist și să otrăvească apele pentru mii de ani, s-ar putea produce cu adevărat o revoluție a bunului simt, adică scăderea masivă a consumului.
            Poate vi se pare pe alocuri absurd! Așa pare, dar întrebați-vă ce se va întâmpla când respectivele resurse, chiar NU VOR MAI FI?
Nu credeți că atunci va fi prea târziu pentru regrete? Nu credeți că noi prin modul nostru de viață zilnic am putea chiar face o schimbare care să afecteze în mod REAL cererea și presiunea pe resursele subsolului?
Soluții există, chiar dacă nu pot fi aplicate în toate segmentele actuale ale societății. Însă absolut fiecare dintre noi putem să ne reevaluăm propriile nevoi, și putem face schimbări cât de mici. Chiar dacă nu vi se pare că are importanță, amintiți-vă: oceanul este format doar din picături de apă
Fiecare ne putem face partea noastră. Dacă vă întrebați cum, veți afla mai detaliat în următorul articol. Totuși ca linii conducătoare generale acestea sunt:

-          Conștientizarea reală a nevoilor personale și limitarea consumului propriu
-     Folosirea metodelor alternative de producere a energiei termice si electrice care nu consumă la procesul fabricației mai multe resurse decât vor scoate în perioada de folosință
-         Încurajarea comerțului local cu micii producătorii familiali
-        Cercetarea, găsirea și răspândirea liberă tuturor metodelor de producere a energiei gratuite, care este infinită în Univers
-        Luați-vă un hectar de pământ și cultivați-vă propria mâncare, scoateți apa, încălzițivă și faceți-vă casă din ceea ce vă oferă Pământul




2 comentarii:

addysoftware spunea...

Acest articol este extraordinar. Este exact cum l-as fi scris eu, daca as fi avut talentul necesar. Este exact ceea ce gandesc si exact cum vad EU lucrurile. Imi pare bine ca mai exista oameni care au reusit sa vada astfel situatia in care se afla omenirea. Felicitari!

Noul Rasarit spunea...

Multumim mult Addy pentru incurajări