Apa de izvor



    

Apa este Creație, primordială! Atât de importantă… este 78% din compoziția noastră fizică. Și poate tocmai de aceea, unii s-au gândit că poatefi o „mină de aur” să poți pune monopol pe apă! Sau măcar să o otrăvești pe cea pe care nu o poti controla. Ca și cum ai putea monopoliza ceva ce nu ai creat tu! Dar în măreția sa, Creatorul, cu Iubire infinită și respect pentru liberatea pe care ne-a oferit-o, îi lasă pe unii să creadă că pot lua ceva ce aparține tuturor, ceva gratuit, oferit liber pentru toți. De ce? Pentru ca noi ceilalți, adică cei mulți, aproape toți, să ne mobilizăm, să luăm atitudine, să spunem, să manifestăm adevărul: APA, AERUL, PĂMÂNTUL aparțin tuturor oamenilor în mod egal! Nu trebuie să plătim bani ca să locuim pe această planetă, să bem apă, să respirăm aer. Ele ne-au fost date!
     Insă mai sunt și locuri libere pe această planetă. La noi apa curge liber, în pârâiașe mici, izvorăște de pe la rădăcinile unor copaci  crescuți pe pante, așa cum a fost creată: limpede și pură! Ea ne este oferită din abundența infinită a Creației. Doar trebuie să o captăm, să o bem, să o folosim cu responsabilitate. 
Am purces așadar la captarea unui fir de apă, mai in susul viitoarei noastre case, pentru a ne putea bucura și folosi de ea chiar in casa noastră – să aducem apa prin cădere liberă. Am amenajat o captare de apă în cel mai eficient și sustenabil mod, asigurându-ne viitorul cu apa necesară, fără a plăti nimănui. Decât recunoștință Creatorului.

Cutia este confecționată din lemn de arin – copac ce crește pe marginile pâraielor, deci iubitor de apă, și rezistent astfel la actiunea îndelungată a apei – nu putrezește ușor!
După ce am adresat copacului, dorința și cererea de a-i folosi trupul pentru două cutii de lemn pentru apă, ce vor dăinui mulți ani înainte, răspunsul l-am primit prin sentiment. Nu prin minte. Nu a fost nici un gând, ci doar o senzație de bine, ca și cum copacul înțelegea, și dorea să contribuie, să se dăruiască. Deși nu am avut un sentiment plăcut văzându-l căzând la pământ după 15 ani de creștere, acest copac era cel mai gros dintr-un pâlc. Poate că faunul  - spiritul copacului – acestuia, s-a transferat la un alt trunchi în creștere. Sau poate el viețuia in tot acel pâlc de arini, și ofranda sa nu i-a afectat existența? Nu știu.
Caseta a fost lucrată manual, la fața locului, doar cu uneltele din imagine. Am transportat-o pe bucăți cu roaba la locul ales. 
După ce au fost curățate frunzele și resturile vegetale, am săpat groapa, pe lângă firul apei, apoi am asamblat pereții mai mari și i-am strecurat în groapă, pe când cei mai mici, au inchis cutia. 
Deși nu pare, lucrarea a fost prea bine realizată, astfel că îmbinările dintre lemne au fost aproape complet etanșe, ceea ce împiedică apa să intre cu ușurință în cutie. Dacă veți face o asemenea lucrare, nu vă chinuiți să închideți cutia perfect deoarece apa va intra cu greu. Lăsați spații cam de 5mm între lemne. 
Apoi jur împrejurul cutiei am pus un strat de 7-10 cm de pietriș cu nisip, pentru filtrarea apei. Iar pe fundul gropii puneți apoi câteva pietre mai mari peste care adăugați un strat de 3-5 cm pietriș cernut. Apa va fi apoi limpede! 
Și evident un capac, pentru a proteja de frunzele copacilor, gâze sau animale! Iar pentru a o duce in casă, am ales compromisul țevii de PEHD (poiletilenă de înaltă densitate – mai pe românește:plastic) care dintr-un punct de vedere pare chiar ecologică, adică nu se degradează cam 800-1000 ani. Cu putin noroc, o vom găsi acolo și în viața următoare!

Pace și Iubire! 

vizitați-ne la http://gradinacudragoste.blogspot.ro/

Un comentariu:

addysoftware spunea...

E bine ca exista totusi materiale descoperite de om si care pot fi folosite pentru a crea o imbunatatire a vietii noastre fara a afecta echilibrul natural. In esenta, tot ceea ce isi indeplineste scopul pe durate foarte mari de timp, si mai ales, poate fi reciclat sau convertit ulterior in energie sau altceva nedaunator, personal eu consider ca este ecologic.