Cum să ne vindecăm relațiile




 
Cât de frumos este să te simţi îndrăgostit! Dar ce este îndrăgostirea? Este totuna cu iubirea? Ce ne dorim noi, să fim îndrăgostiți, sau iubiți?
Poate ne dorim să avem o relație în care toate interacțiunile să curgă ca de la sine, să fie congruență, înțelegere, armonie, bucurie, iubire, adorație, și cel mai important - să fii tu însuți? Fluturii din stomac trec destul de repede și dacă nu se iese din căderea în îndrăgostire, vom ajunge să ne dăm seama cu timpul, că nu suntem așa de compatibili pe cum ne-am dori, sau că imaginile rozalii de fericire veșnică încep să capete nuanțe gri. Dar mai întâi să înțelegem:

Ce ne îndeamnă să căutăm un partener?

A-ți dori o relație complet armonioasă, împlinitoare, aducătoare de bucurie, și mai presus de toate să-ți permită să fii tu insuți si în care să te dezvolți, să crești spiritual – este o năzuință firească, dar și o provocare pentru fiecare dintre noi. În adâncurile ființelor noastre, toți ne dorim o relație, în care să retrăim starea de unitate, de a fi unul, așa cum eram în starea de spirit neîntrupat, în lumea a tot ceea ce este.
Ca ființe spirituale întrupate în corp fizic, noi suntem completi și perfecți din naștere. Dar fiind în lumea dualității, unde îmbrăcăm fie corp de femeie, fie de bărbat, suntem în mod natural în căutarea completării energiei, de a ne uni cu energia polară, pentru a realiza întregul simbolizat de monada yin-yang. Chiar dacă de-a lungul întrupărilor noastre am avut și trupuri de femeie si de bărbat, ca ființe neîntrupate - in starea de spirit pur - nu avem sex, sau mai bine spus toate energiile care ne constituie sunt în perfect echilibru.
Acest echilibru căutăm noi să-l refacem în lumea dualității, având ocazia și chiar misiunea de a experimenta procesul de armonizare a energiilor preponderente care ne compun - yin pentru femei si yang pentru bărbati, de aici căutarea firească a unui partener polar. Noi ca oameni avem in constituția noastră ambele tipuri de energie în procente diferite, și distribuite inegal în diferitele noastre aspecte constitutive. Când energia yang este mai exacerbată la o femeie, în aspectele sale erotice, pot apărea manifestările lesbiene. La fel si in cazul bărbaților care se simt foarte yin în latura lor erotică, pot ajunge să  se simtă „ei înșiși” ca femei, adică să manifeste homosexualitate – acestea fiind doar o parte din cauze. Aceste manifestări nu sunt nici anormale, nici imorale, ci doar reprezintă modul în care energiile yin-yang sunt distribuite în trupul și sufletul fiecăruia dintre noi. Creatorul se manifestă și prin acestea, El este in  Tot ceea ce este.
Căutarea partenerului de viață, sau de iubire, are la bază această nevoie de compensare a balanței personale de energii. Această căutare a unui partener polar se face pe trei nivele,– fizic, eteric (energetic) și sufletesc - fie că suntem conștienți sau nu. Dacă privim situația la un alt nivel, cel spiritual, acolo nu avem nevoie de un partener pentru a ne echilibra energetic, ci eventual ne dorim să fim în prezența unor ființe conștiente de sine, care trăiesc in starea de iubire.

Suntem în stare de iubire?

Iubirea, nu are nimic de-a face cu un partener sau altul. Nu este o „substanță” care emană din inima ta către o altă persoană și astfel acea persoană devine „iubitul/iubita” ta. Și dacă după o vreme treburile se schimbă, îți retragi acea substanță din inima sa și astfel el nu mai este iubitul sau iubita.
Iubirea  este o energie a Creatorului, a Ființei, pe care fiecare om o accesează într-o măsură mai mică sau mai mare, funcție de nivelul său de trezire spirituală și de starea sa de Prezență. Ea este o stare, un nivel energetic, care apare în urma redobândirii stării naturale de „a fi aici, acum” conștienți de noi înșine ca parte din Dumnezeu, picătură din ocean, după chipul și asemănarea Sa. Iar această recunoaștere nu are nimic de-a face cu mintea și egoul, este o stare de A FI, nu o stare de  A CREDE că ești.
Când devii conștient de tine însuți ca prezență divină într-un înveliș fizic-eteric-sufletesc, și observi că mintea este A TA, nu ești tu mintea, că egoul este AL TĂU, nu tu ești egoul, când te simți observatorul și posesorul acestor unelte, atunci, din acea stare poți accesa dimensiunea IUBIRII, și poți trăi în acea stare, adică „în iubire”. Este o stare în care ești  conștient de tine și de toti ceilalți, ca fiind unul, sau din aceeași sursă, făcuți toți din aceași substanță. Când ajungi să te simți una cu tot din jur, ești în starea de iubire si de acolo nu mai ai cum să ai diferențe în a iubi „doar” pe cineva. Pentru că orice iubire este iubire de Dumnezeu, care este în tot și in toate. Unii oameni, foarte puțini pe planeta noastră – au ajuns să trăiască în această stare.

Această stare nu poate fi dăruită altora, ca și o substanță sau un obiect, și nici nu poate fi obținută datorită persoanei „iubite” sau pentru că ”iubești” pe cineva. Ceea ce dăruiești celuilalt și deopotrivă tuturor în preajma cărora te afli, este o vibrație, o conștiență că te afli în starea aceea în care vezi, simți, percepi că toate sunt din Unul și că ești la fel cu toți și toate. Energie care este în primul rând conștiență de sine ca parte a Întregului creat, împreună cu toți oamenii pe care-i vezi sau nu, cu toate ființele văzute sau nevăzute. Toți și toate provenind din acea substanță unică a Creatorului sunt asemeni nouă, deci nu putem „iubi ” pe unul mai mult decât pe celălalt.

Relație de iubire și/sau parteneriat?

Revenind la relațiile noastre, la modul cel mai onest pot spune, din experiența proprie, că ”iubirile” noastre sunt cel mult mai adesea relații de parteneriat nerecunoscute. De aceea folosesc termenul de partener si nu de iubit-iubită. Pentru că un parteneriat adevărat presupune ca părțile implicate să știe ce oferă și ceea ce primesc. Însă relațiile de iubire obișnuite nu sunt bazate pe un schimb reciproc deschis recunoscut, ci pe un joc continuu de putere, de șantaj emoțional, de a obține de la celălalt ceva ce ne umple pe noi, în schimbul a ceva ce-l umple pe partener din partea noastră. Adică „eu iți dau ceva ce tu vrei de la mine, iar eu iau de la tine ceva ce am nevoie, dar poate că nu-ți spun ca să nu-mi afecteze imaginea in fața ta”.
Este dureros de recunoscut această stare de lucruri, de a înțelege îndrăgostirea – către care toți tânjim, când nu „avem pe nimeni” în viața noastră. Durerea apare pentru că am confundat îndrăgostirea cu Iubirea. Am observat, chiar și în cazul meu, că de multe ori suntem în stare să ne iubim mai mult prietenii sau amicii, decât partenerul de viață. Față de un prieten ne este mai ușor să ne aflăm în starea de iubire pentru că spre exemplu îi acordăm libertatea de care are nevoie, îi respctăm liberul arbitru, îl ascultăm, îl înțelegem, nu încercăm să-l modelăm după imaginea noastră, nu-l criticăm. Îl acceptăm așa cum este cu bunele și relele sale, îi respectăm atitudinile și părerile, opțiunile, nu încercăm să-l dominăm energetic sau prin șantaj de orice natură, cu alte cuvinte putem fi in starea de iubire față de el. De ce?
După foarte multă suferință „din dragoste”, de-a lungul vieții mele și observând aceeași suferință la foarte mulți oameni, am înțeles că toate relațiile de iubire sunt de fapt și parteneriate mai mult sau mai puțin recunoscute. Și înțelegând că Iubirea este o stare în care –eventual, într-un caz fericit – ajungi să trăiești tu ca ființă, și nu datorită iubitului sau unor conjuncturi de viață fericite, am reușit să privesc altfel „relațiile de iubire”.

Pentru că el nu interferează la modul intim, zilnic, în aproape toate aspectele vieții cu noi și pentru că nu ne-am format despre el o imagine în mintea noastră după care dorim să-l schimbăm, să-l modelăm. Când împarți totul cu iubitul, încep să apară diferențele – pentru că fiecare suntem unici, și pentru că noi nu prea îl vedem pe iubit așa cum este ci după proiecția noastră despre el. 
Cheia succesului este înțelegerea  faptului că o „relație de iubire” este în primă instanță un parteneriat iar cerința de bază este onestitatea. Chiar dacă implică începuturi cu fluturi în stomac, „pierderea capului”, poezie sau nu, adorație sau nu, prietenie sau nu, sex cu continență sau nu, cu dependențe emoționale, energetice, de validare sau susținere reciprocă sau nu, cu aceleași vise sau nu, cu aceeași cale spirituală sau nu, cu aceleași plăceri, dorințe, sau același nivel intelectual, sufletesc, spiritual, social, material – sau nu. Indiferent câte compatibilități există într-o relație, ea trebuie acceptată de la început deschis ca o convenție în care fiecare știe ce oferă, ce are nevoie și cum poate ieși din ea dacă nu îi mai este benefică pentru cel mai înalt bine al său.

Trebuie să avem în vedere că aici pe Terra noi ne reamintim, învățăm, experimentăm, suntem continuu în mișcare, creștere, trezire, conștientizare, și cu cât ne trezim mai mult la realitatea noastră primară de Ființe din Ființă, nevoile, plăcerile, dorințele, aspirațiile, visele... se schimbă, și odată cu ele și direcția vieții noastre. Astfel, este înțelept să ne angajăm într-o relație cu promisiuni și cuvinte mari de exclusivitate față de un partener?
Căci aceasta ar presupune că noi și partenerul ne vom schimba cu trecerea timpului exact în aceeași direcție, în aceleași privințe – ceea ce este imposibil, sau nu ne vom schimba deloc – ceea ce este iarăși imposibil. Însă nu este imposibil ca doi oameni să se armonizeze frumos de-a lungul vieții și să rămână totuși împreună după multele schimbări prin care fiecare va trece cu el însuși.
Si totuși cum să facem să găsim acel partener alături de care să ne putem împlini nevoile, să fim noi înșine, să ne cunoaștem, să ne transformăm, să creștem în cel mai înalt mod cu putință, conform cu cea mai măreață imagine pe care o avem despre noi înșine?

Efectele îndrăgostirii

Conflictul interior care apare cel mai ades se petrece pe fondul incapacității de a mai tolera, suporta, accepta pe cel de lângă tine, care acum pare să nu mai semene cu cel de care te-ai îndrăgostit. De ce?
Am trăit personal, și am întâlnit nenumărate cazuri, în care, după un număr de ani petrecuți împreună cu ”iubitul”, ajungi să nu mai suporți unele chestii din partea lui, să-ți fie tot mai greu de tolerat, de acceptat. Unele aspecte pot fi încă de la începutul relației dar ai crezut că le vei putea trece cu vederea la infinit, iar altele poate au apărut pe parcurs, datorită transformărilor personale inerente în procesul de creștere a fiecăruia dintre noi.



Oare s-a schimbat el atât de mult, sau acum începe să cadă perdeaua de fum roz prin care ți-ai proiectat propria imagine despre iubitul tău? Poate că și el s-a schimbat, dar cel mai adesea în aceste momente noi doar începem să-l vedem fără ochelarii roz, poate așa cum este el, cum a fost de la început. De ce nu am reușit să-l vedem cum era de fapt?

Pentru că îndrăgostirea, fluturii din stomac, ne-au gâdilat și excitat foarte tare propriul vis depre iubire, dragoste și fericire, astfel că am început să înlocuim actorul lipsă din scenariu, cu imaginea noului iubit. Practic ne-am creat scenariul complet de viață veșnică și fericită cu omul iubit, fără să știm cum este el de fapt, fără să realizăm că el este și se vede pe sine altfel decât îl vedem noi. Toată această creație este în mintea-sufletul nostru și suntem răspunzători pentru ea. Nu este de vină iubitul că se schimbă cu timpul – este normal. Și noi ne schimbăm.
Cu timpul, acest scenariu începe să rămână doar în minte și ajungi să descoperi parțial omul de lângă tine, sau el descoperă cu tu ți-ai făcut niște filme în care apare și el, deși pe el nu l-ai întrebat de la început dacă vrea să facă parte din ele, la modul cum ai făcut-o tu. Omul nou descoperit, mai împlinește nevoile tale? Mai poate fi vorba de o relație? Care este conflictul? El s-a schimbat, sau tu ai făcut un film fals?
Este greu de acceptat că noi suntem singurii vinovați... el este așa cum este, se transformă conform cu drumul său prin viață, la fel ca noi. Filmul este problema, nu el. În acest fel, fiecare își face propriul film, propria realitate virtuală despre relația în care se bagă și despre cum îl „vede” pe celălalt. Dar câți dintre noi măcar știm că asta este prima problemă?
Iar a doua problemă este că o „relație de iubire” este de facto și un parteneriat complex și trebuie tratat ca atare, dar cu conștiență și iubire. Cu adevărat este dificil de discutat așa ceva la debutul unei relații, când toate par să meargă ca pe roate!

Ce este de făcut?

În multe relații, când se ajunge aici, deja există o mulțime de lucruri făcute împreună: copii, case, mașini, vise, speranțe...etc. Vă spun din experiența celui care a cam dat-o în bară de câteva ori în relațiile pornite fără conștiență, doar din îndrăgostire. Când începi să te trezești că nu știi ce cauți într-o relație, sau că nu-ți găsești locul și rostul – dacă ai curajul să-ți pui astfel de întrebări – te simți frustrat. Pentru că relația a produs efecte pe toate planurile și nu este ușor de ieșit. Deja karmă a fost creată, iar ieșirea de cele mai multe ori este și mai mare producătoare de karmă dacă nu există comunicare autentică.
Ce avem nevoie să știm? Dacă reușim să ne punem întrebările esențiale, rezolvarea situației într-un mod armonios poate să devină realizabilă. Astfel, cu deschidere și sinceritate față de propria persoană și față de cel „iubit” este bine să ne exprimăm fiecare în parte, două aspecte esențiale:
  1. care sunt nevoile mele reale in cadrul relației
  2. ce îmi doresc eu de la relație, ce să obțin, să experimentez, unde să mă ducă ea (ca și cum relația ar fi o a treia entitate – eu, tu și relația noastră)
Acesta este un proces care cere o anumită maturitate în relația respectivă, un anumit grad de comunicare și de respect. De aici se poate ajunge la o concluzie: cât de mult ne putem satisface reciproc nevoile, încât să nu devină o povară pentru niciuna din părți și cât de comună este viziunea asupra relației, dacă amândoi ne dorim cam același lucru de la relație.
Se pot discuta punctele unde nevoile nu pot fi împlinite și se caută soluții de comun acord. Dacă concluzia finală este că viziunea nu prea este comună, iar o parte din nevoi nu pot fi satisfăcute, abia atunci se poate pune întrebarea: ce facem?
Aceasta este o cale de ieșire dintr-o relație tensionată sau împovărătoare, doar dacă există un grad de comunicare destul de elevat, deoarce în acest punct cei implicați sunt tot mai străini unul de altul.
Există o mulțime de terapii de grup și de familie, de cuplu,  care dau rezultate foarte bune dar acestea presupun acceptul și voința ambilor, dorința de a rezolva ceva împreună. Însă cred că puține sunt cazurile când sunt întrunite aceste condiții.
Aici este nevoie de o baghetă magică, de o rețetă care să acționeze dincolo de orice așteptări, de minte și de ego, de tot ce ne putem imagina, care să poată fi aplicată și de unul singur, fără colaborarea partenerului. Prin aceasta, toate părțile implicate în relație inclusiv terții - cei implicați fără voia lor, cum ar fi copiii - trebuie să iasă în beneficiu conform cu binele cel mai înalt al fiecăruia.

Ho’oponopono

Așa se numește metoda miraculoasă. Este o mantră, sau meditație care pune la loc toate piesele din teatrul vieții noastre, care purifică total toate amintirile noastre și colective, ducându-ne la punctul zero unde întâlnim Voința Divină și acolo Eul nostru se aliniază cu Ea. Acolo toate problemele se dizolvă, totul devine posibil. Nu mă întrebați cum funcționează efectiv, căci nu știu, dar puteți căuta pe internet situl oficial și cartea Zero Limite de Joe Vitale. Vă pot spune în ce constă metoda:

„te iubesc”
„îmi pare rău”
„iartă-mă”
„mulțumesc”

Aceste cuvinte sunt adresate prin intenție Creatorului, sau Divinității – cum doriți să denumiți Ființa. Trebuie rostite mental sau cu voce tare dacă simțiți nevoia, atât de lent sau rapid încât să vă permită focalizarea atenției pe fiecare cuvânt în timp ce rostiți, ceea ce vă va aduce o întrerupere a fluxului continuu al minții. Se repetă cuvintele, cât timp simțiți nevoia în fiecare zi, de la 10-15 minute până la câteva ore, dar o puteți face și în timp ce faceți alte acțiuni care nu vă solicită atenția, când mergeți pe stradă, cu mașina, sau orice activitate în care vă aflați singur cu dvs inșivă. Cred că ordinea cuvintelor nu contează, eu le spun de fiecare dată în altă ordine, după cum îmi vine. Nu căutați să înțelegeți cum funcționează, ci mai bine doar faceți. Efectele vă vor uimi. Nu vă așteptați să se întâmple minunile peste noapte, dar cu siguranță vor apărea, pe nesimțite, uimitoare schimbări pe care le așteptați de mult timp, sau la care renunțaserăți să mai sperați. Totul este legat de vibrația cuvintelor în sine.
Vă puteți forma un automatism chiar de a folosi mental aceste cuvinte ori de câte ori aveți ocazia. Efectele sunt la toate nivelele vieții dvs, deși nu vor fi mereu rezultatele la care vă gândeați cu mintea. Această metodă de purificare vă conectează energetic cu Voința Divină – fiind astfel înlăturate de la conducere mintea și egoul dvs – producându-se armonizarea completă în toate aspectele vieții, venind spre dvs vindecarea interioară, bunăstarea, și binele dvs cel mai înalt.
În consecință și relațiile dvs se vor transforma pe nesimțite: poate vi se vor vindeca unele traume, sau veți constata că unele nevoi sau așteptări au disparut pur și simplu, și nu vă mai simțiți frustrați. Poate unele condiții de viață exterioare se vor schimba, astfel conferind relației un cadru diferit, sau chiar să constatați că partenerul începe să se schimbe „miraculos” exact în direcția în care vă doreați, ori din contră să se „înrăutățească” și mai mult dar în scurt timp să se producă ruptura, mult mai ușor decât v-ați fi imaginat.
Aplicând această metodă de purificare a propriei vieți, orice s-ar întâmpla este spre cel mai înalt bine al dvs, chiar dacă nu este neapărat cum vi l-ați imaginat. Vă va aduce o stare de împăcare cu dvs înșivă, de vindecare interioară și a tuturor relațiilor pe care le aveți. Aplicați cel puțin 30 zile și dacă nu se schimbă nimic în viața dvs, vă rog să-mi scrieți. La mine funcționează!

Te iubesc, Imi pare rău, Mulțumesc, Iartă-mă