Asezari Ecologice

Conceptul aşezărilor ecologice din Rusia (Partea II)



Cerinţele de bază pentru Vatra Familiei:
Solul la moşie trebuie să fie fertil. Diversitatea culturilor cultivate trebuie să acopere necesităţile familiei în alimente, şi, dacă este necesar, pentru tratament. Tot ce creşte pe teren trebuie să aducă profit familiei. Designul moşiei trebuie să fie frumos, comod şi funcţional. Casa trebuie să fie eficientă energetic, ecologică, autonomă  faţă de utilitățile monopolizate: apă, gaz, canalizare, energie electrică. Proiectarea casei trebuie să îndeplinească înclinaţiile profesionale şi creative ale familiei.

  1. Mărimea terenului.
 Pentru a crea un sistem natural, capabil de autosustinere, este necesară o suprafaţă de nu mai puţin de 1 hectar.

  1. Gardul viu.
 În jurul perimetrului terenului se plantează un gard viu, care va proteja zona de emisiile toxice ale vehiculelor şi întreprinderilor industriale, zgomot, eroziune acvatică şi eoliană, creând un climat favorabil pentru întreaga zonă. Sistemul de rădăcină al gardului viu este un filtru hidro botanic pentru apele subterane şi de scurgere. Pentru ca gardul viu să devină habitat pentru insecte, animale şi păsări, acesta trebuie să se compună din trei niveluri (arbori, arbuşti, arbuşti mici şi ierburi). Gardul trebuie, de asemenea, să creeze o barieră impenetrabilă pentru oameni şi animale mari. Pentru o protecţie eficientă împotriva eroziunii eoliene, gardul viu trebuie să fie format din cel puţin un rând de arbuşti şi două rânduri rare de copaci. Astfel, obţinem 3-4 rânduri de plantaţii cu o suprafaţă totală de 15-30 ari (1500-3000 mp). Gardul nu numai protejează moşia, dar este atrăgător şi funcţional, include plante melifere, cu fructe de pădure şi flori frumoase. Probabil că, în primii 3-5 ani este necesar să plantaţi aproximativ 500 de plante.

  1. Zona împădurită.
Pentru a forma un microclimat agricol durabil şi eficient, care asigură echilibrul ecologic, este necesar de a crea o diversitate biologică din 300 de plante perene şi peste 100 de specii de plante anuale, care  sunt reprezentate de specii sălbatice din flora locală. Structura acestei biocenoze agricole se constituie din plante fructifere, medicinale, tehnice şi ornamentale. Aveţi posibilitatea să creaţi o dumbravă din plante exotice pentru această localitate, cu condiţia ca acestea nu vor fi distribuitori de boli şi de noi dăunători. Ajutorul reciproc natural  între plante, insecte, păsări şi animale va bucura locuitorii moşiei nu numai vizual şi fonic: prin ascultarea păsărilor cântând, dar şi va face plantele mai puternice. Acest lucru va permite să evitaţi substanţele chimice de protecţie şi îngrăşămintele minerale. Duşmanii naturali nu vor lăsa dăunătorii să prolifereze. O astfel de diversitate a speciilor de plante se creează în termen de 3-10 ani. Zona forestieră ocupă nu mai puţin de 10-30 de ari din teritoriul moşiei sau 100-300 de copaci.

  1. Livada.
Un element important al biocenozei agricole este o livadă cu plantaţii pomicole. Aceasta nu numai că oferă fructe pentru oameni şi păsări, dar, de asemenea, satură aerul cu mirosul îmbătător de la flori şi fructe, atribuind terenului un aspect estetic. Este necesar să creşteţi un număr mare de pomi fructiferi în propria pepinieră din seminţe. Majoritatea pomilor dau roade mai bune la polenizarea încrucişată, iar unele plante sunt dioice (există specii numai cu flori femele şi altele numai cu flori mascule). Deci, trebuie să aveţi cel puţin câte două exemplare din plantele selectate. Mai există şi diferite tipuri şi varietăţi: timpurii, mijlocii şi târzii. Astfel, trebuie să fie nu mai puţin de 3 soiuri de mere, 3 soiuri de pere, câte 2 de cireşe şi prune. Împreună cu alţi pomi fructiferi veţi avea nu mai puţin de 25 pomi fructiferi şi mai mulţi arbuşti. În total livada va ocupa o suprafaţă de 10-20 ari.

  1. Grădina.
 Dimensiunea optimă a grădinii, în care vor fi cultivate culturi anuale şi perene din pături mixte (inclusiv cele sălbatice utile) este de 10-20 ari. Această suprafaţă este suficientă pentru a hrăni o familie din 4 persoane şi a evita epuizarea stratului fertil. De asemenea, din această suprafaţă face parte şi terenul experimental pentru creşterea culturilor netradiţionale sau folosirea metodelor noi. Grădina poate fi într-o singură locaţie sau în mai multe locuri. Trebuie să aveţi în vedere că in poieni vor creşte ierburi comestibile (cum ar fi urzica şi lobodă), de care astăzi mulţi au uitat.

  1. Apicultura.
Acolo unde sunt albine şi bondari, productivitatea tuturor culturilor înfloritoare creşte cu 1.5-5 ori. Pentru albine este mai bine să le plasaţi în locul stupilor contemporani, în scorburi. În condiţiile naturale, albinele preferă să se stabilească în găurile copacilor vii, în partea a treia lor superioară, deoarece aerul acolo este mai uscat şi hibernarea mai bună. Dacă veţi plasa albinele în scorburi, vă veţi elibera de multe necazuri pentru îngrijirea stupilor, albinele se vor îmbolnăvi mai puţin , iar mierea va fi mai gustoasă şi mai sănătoasă.

  1. Rezervor de apă
Pe un teren de 1 hectar, pentru a crea un microclimat favorabil majorităţii plantelor, se sapă un lac cu o oglindă de apă de 150-300 mp şi o adâncime de 1.5-3 metri. Cu astfel de dimensiuni se poate forma un ecosistem stabil din plante acvatice, peşti şi păsări, care practic, nu necesită întreţinere. Rezervorul de apă măreşte umiditatea aerului, contribuind la o creştere mai bună a plantelor şi împiedică arderea lor în secetă, în timpul îngheţurilor de primăvară reduce în mod semnificativ scuturarea florilor, atrage păsări şi animale. Acesta îmbunătăţeşte aspectul estetic al terenului şi este, de asemenea, utilizat pentru scăldatul membrilor familiei, irigarea culturilor agricole, piscicultura. Cu cât mai mare este iazul, cu atât mai mari sunt eforturile construirii lui, şi mai puţină întreţinere - creşte stabilitatea ecosistemului acvatic. Pentru rezervorul de apă se alege cel mai umed teren de pământ în care umezeala de primăvară  seacă cel mai târziu şi apele subterane sunt aproape de suprafaţă. Aria totală a rezervorului şi zonei adiacente constituie 4-6 ari.

  1. Prelucrarea solului şi lupta cu dăunătorii.
 Pentru a lupta împotriva dăunătorilor sunt folosite elemente naturale ale biosistemului - păsările, animalele şi insectele care populează zonele împădurite ale terenului, precum şi „plantele prietenoase”. Cu cât mai mare este diversitatea speciilor din floră şi faună, cu atât mai stabil este ecosistemul şi apar mai puţine probleme cauzate de boli şi dăunători. În aşezările ecologice pesticidele pot fi abandonate complet. Pentru controlul dăunătorilor sunt folosite elementele naturale ale biosistemului - păsările şi animalele; auto-protecţia plantelor constă în utilizarea caracteristicilor fitoncide la diferite plante, pentru aceasta se practică o plantare mixtă pe un teren.

  1. Regenerarea naturală a solului
Pentru a accelera restabilirea solurilor degradate, se recomandă: Compostul din viermi de origine locală. Acest lucru va stimula procesul de formare a solului şi va creşte conţinutul de humus într-un mod natural de 2-3 ori. Ar trebui de remarcat că microorganismele din sol şi râmele transformă materia organică în humus şi produc forme asimilabile de substanţe nutritive pentru plante. Îngrăşământul microbian universal sub numele „microorganisme efective” măreşte recolta, calitatea şi proprietăţile imunitare ale plantelor, îmbogăţind microflora. Compostarea naturală şi mulcirea solului, lăsând frunzele şi iarba uscată, sunt cele mai bune îngrăşăminte.

  1. Casa. 
Casa şi anexele ar trebui să fie o resursă ecologică pozitivă. Casa ecologică trebuie să aibă un consum redus de energie şi de apă, să fie estetică, confortabilă, la preţuri accesibile pentru cea mai mare parte a populaţiei. Ar trebui să fie prevăzută reciclarea deşeurilor biologice, utilizarea materialelor de construcţii ecologice. Casa trebuie să se încadreze în peisajul din jur şi să fie parte a ecosistemului, ci nu un scop în sine. Construirea unei case începe după plantarea copacilor şi determinarea locului pentru ea, adică peste 2 sau 3 ani după obţinerea terenului. Ca surse de energie regenerabile se propun turbinele eoliene, colectoarele şi panourile solare, biomasa. Utilizarea biomasei cu condiţia recuperării ei continuă nu duce la o creştere a concentraţiei de CO2 în atmosferă. Utilizarea resurselor naturale regenerabile creşte independenţa economică a locuitorilor moşiei.
Construcţii
1. Proiectarea şi montarea eco-caselor, structurilor economice, depozitelor, infrastructurii, obiectelor pentru organizarea turismului şi altor activităţi.
2. Construirea fântânilor, iazurilor, etc.
3. Trasarea căilor de comunicaţii: liniilor electrice şi reţelelor informaţionale.

  1. Copacul Neamului.
            Copacul Neamului al familiei este un simbol al neamului, care nu va fi folosit pentru nevoile tehnice. El este unul din cei mai frumoşi din zona, lângă el omul prinde puteri, capătă energie. De regulă, este cedrul siberian sau stejarul.

  1. Animale domestice.
Animalele domestice şi păsările sunt crescute pentru a obţine produse alimentare (ouă, lapte), lână, forţă de tracţiune (un cal) sau pentru confort (pisica). Pentru ele, conform planului, sunt marcate zonele respective, unde se vor hrăni, şi facilităţi, care vor servi ca adăpost de ploaie şi de frig. Sacrificarea animalelor pentru carne la moşie nu se permite. Pentru păşunatul caprelor pot fi alocate 4-8 ari sau 0.4-0.8 ha pentru cal.

  1. Poiana pentru jocuri.
Serveşte copiilor şi adulţilor pentru jocuri în aer liber, precum şi comunicare cu prietenii, animalele şi păsările în aer liber. Se alocă minim 1 ar.

  1. Foişor pentru contemplare.
Foişor sau un ungher cu bancă cu un colţ, de preferinţă cu o privelişte frumoasă pentru meditaţie şi reflecţie.

 

 

Conceptul aşezărilor ecologice din Rusia (I)




     În toate regiunile din Rusia au fost create sau se încearcă să se creeze aşezări ecologice, în regiunea Moscovei şi zonele învecinate au fost organizate 30 localităţi. Juridic sunt legalizate aproximativ deja 180 de localităţi, la care sunt alocate terenuri, rezidenţii aşezărilor trăiesc conform principiilor expuse în cărţile lui V. Megre. Desigur, unele din ele există doar pe hîrtie, altele numai încearcă să obţină pămînt, în celelalte deja se construiesc case, sunt şi localităţi care se destramă.



Din punct de vedere juridic, aşezările sunt legalizate ca un grup de cetăţeni organizaţi într-o organizatie non-profit şi cooperative de consum. Majoritatea aşezărilor sunt puţin numeroase, în medie, nu mai mult de  câteva zeci de familii, deşi potrivit lui Megre, sunt dorite aşezările, cu 150 de familii.



Aşezările sunt create în întregime din mijloacele coloniştilor şi ei se confruntă cu obstacole birocratice enorme la repartizarea terenurilor (inclusiv din cauza imperfecţiunilor legislaţiei funciare), multe probleme apar la obţinerea statutului juridic al acestor localităţi – toate cele menţionate împiedică în mod semnificativ dezvoltarea lor. Există probleme de management: se ajunge, uneori, la un fel de sclavie, atunci cînd liderii neformali ai comunităţii, antreprenorii, se transformă în feudali locali. Cu toate acestea, există un entuziasm uimitor şi perseverenţă ...



Toţi rezidenţii aşezărilor împărtăşesc o idee frumoasă despre viaţa pe pămînt şi cele mai reuşite aşezări au întruchipat ideile şi obiectivele lor în conceptul de dezvoltare. Conceptul de creare a aşezărilor ecologice în Rusia ar putea fi întruchipat într-o imagine naţională de dezvoltare durabilă a ţării în mileniul III, care va fi eficientă în cadrul unei familii şi în întreaga ţară.



Scopul:

1. Crearea moşiilor (vetrelor de familie).

2. Crearea aşezării.

3. Crearea unui eco-polis.



Obiective:



1. Crearea unui sistem de auto-aprovizionare a omului, cel puţin, cu produsele alimentare.

2.  Introducerea tehnologiilor  pentru construirea caselor ecologice, pasive.

3. Introducerea pe o scară largă a sistemelor ecologice de autonomie energetică, utilizarea surselor de energie regenerabilă.

4. Crearea unui nou sistem de educaţie şi de învăţămînt al copiilor, interacţiunea între copii şi adulţi.

5.  Punerea în aplicare a noii abordări a menţinerii sănătăţii.

6. Crearea unui mediu, unui mod de viaţă, oferind creşterea spirituală a omului, auto-realizarea lui, atingerea fericirii.







Etape de dezvoltare.



1. Etapa: vatra familiei – terenuri de pămînt cu dimensiuni cuprinse între 1 - 2 hectare în proprietatea privată a familiei, care locuieşte în această zonă. Dimensiunile terenului şi forma lui trebuie să fie suficiente pentru a realiza o auto-asigurare a familiei, cel puţin cu produsele alimentare, şi a prezenta un ecosistem durabil şi auto-suficient, în care se realizează principiul de simbioză între om şi natură.



 2. Etapa: aşezare – o localitate, în care fiecare familie va locui la o moşie proprie. Aşezarea ecologică reprezintă un teritoriu cu moşii, cu infrastructura necesară, clădiri şi suprafeţe comune (şcoală, centru de afaceri, edificii sportive, instituţii de cultură, parcuri, structuri economice, etc.). Aşezările ecologice ar trebui să aibă propriile statute,  cu reguli interne, care interzic afectarea naturii ca rezultat al oricărei activităţi umane,  şi care promovează respectarea esteticii generale a aşezării,  etc.



3. Etapa: eco-polis - aşezare ecologică mare sau o reţea teritorială unită de aşezări ecologice cu o infrastructură dezvoltată şi un sistem economic auto- suficient. Eco-polis are un sistem general de activităţi necesare economice şi sociale în diferite domenii (educaţie, sănătate publică). În special, eco-polis implică structuri organizatorice, financiare şi de afaceri pentru realizarea activităţii de antreprenoriat, construirea infrastructurii aşezării, asigurarea lucrătorilor sociali, promovarea pe pieţele externe a produselor colectate sau fabricate în aşezare, organizarea tranzacţiilor privind schimbul mărfurilor în cadrul eco-polisului, sprijinirea şi introducerea invenţiilor, tehnologiilor.





Principii fundamentale ale localităţii ecologice.



 Ideologie

Aşezarea ecologică nu este o organizaţie religioasă sau politică. Eco-aşezarea reprezintă, în primul rînd, evoluţia concepţiei despre lume, naşterea unei viziuni noi despre viaţă, care schimbă priorităţile şi valorile. Este o evoluţie spirituală, o creaţie, o transformare a lumii din jur. Noi trebuie să conștinetizăm faptul că natura înconjurătoare şi viaţa nu sunt rezultatul unei coincidenţe. Totul viu pe pămînt, de la  un firicel de iarbă pînă la un om, reprezintă un întreg armonios şi etern. Toate creaţiile sunt eterne, auto-suficiente şi se reproduc ele însele. Este un sistem ideal conceput, care există de milioane de ani şi va supravieţui mai multe milioane, asigurând omul. Pentru a participa la crearea şi la existenţa aşezării ecologice, omul trebuie să regândească şi să schimbe sistemul lui de valori.



Asociaţia oamenilor în cadrul aşezării

Crearea unui stil de viaţă atractiv. Avînd în vedere activitatea eco-coloniştilor, în scopul de a preveni posibile conflicte cu populaţia autohtonă din sate, care urmăreşte principiile clasice ale agriculturii şi modului de viaţă, trebuie să creaţi o aşezare unită a coloniştilor care împărtăşesc aceleaşi idei. Pentru a fi capabili, prin eforturi comune, să realizaţi împreună un vis şi să reuşiţi să soluţionaţi probleme privind amenajarea teritoriului, construirea drumurilor; este recomandabil să creaţi aşezări din cele mai active cupluri tinere. Pentru a face acest lucru este necesar:

1. În familie ar trebui să fie cel puţin o persoană cu un venit peste nivelul de subzistenţă.

2. Să întocmiţi un plan de amenajare a hectarului de pămînt.

3. Să realizaţi un test psihologic cu un număr suficient de puncte,  primind astfel răspuns privind calităţile psihologice, morale, ideologice, religioase, spirituale ale omului.

4. Ultima, a cincea etapă este alegerea hectarului şi decizia vecinilor şi comunităţii privind alocarea terenului pentru noii colonişti, dacă aceştia satisfac cerinţele necesare.



Integrarea aşezării ecologice în condiţiile locale.

Tinerii pleacă din sate la oraş pentru mai multe motive, dar cele principale sunt:

1. Probleme de educaţie. Învăţămîntul secundar de calitate joasă nu poate pregăti tinerii pentru intrarea la facultate. Mai rău stau lucrurile cu educaţia profesională: nu sunt destule şcoli profesionale, în plus, învăţămîntul secundar profesional a devenit cu plată şi inaccesibil pentru mulţi oameni. Cît priveşte învăţămîntul superior, în condiţiile rurale nici nu putem vorbi  pe această temă.

2. Probleme cu locul de muncă.

3. Probleme cu petrecerea timpului liber.

4. Munca fizică grea, care nu aduce satisfacţie şi bucurie.

5. Lipsa de oportunităţi, posibilităţi de a realiza interesele.

6. Probleme cu serviciile medicale.



Ce oferă aşezările ecologice satelor din apropiere.

1. Introducerea noilor tehnologii agricole eficiente, agriculturii regenerative, apariţia noilor specialişti în aceste domenii.

2. Introducerea celor mai noi metode de educaţie, inclusiv profesionale.

3. Demonstrarea tendinţelor şi oportunităţilor eficiente de afaceri în afara oraşului.

4. Crearea noilor întreprinderi. Angajarea localnicilor în cadrul întreprinderilor noi.

5. Organizarea petrecerii interesante a timpului liber, socializarea cu oamenii noi şi interesanţi, apariţia noilor idei, activităţi, interese, precum şi fluxul de informaţii noi.

6. Promovarea unei atitudini noi în ceea ce priveşte sănătatea, şi căile de a îmbunătăţi aceasta. Folosirea metodelor noi de tratament. Atragerea medicilor profesionişti din oraş.

7. Introducerea culturii noi, cunoştinţelor noi, sosirea specialiştilor din diferite domenii de activitate.

sursa: ecology.md




 

 

 

Ce sunt așezările ecologice



Hiltunen, jurnalist şi călător, de mulţi ani studiază aşezările, în care coloniştii încearcă să pună în aplicare moduri de viaţă, care sunt alternative civilizaţiei tehnologice moderne. Ele se numesc în mod diferit: aşezările post-piaţă, trans globaliste, ecologice, eco-poluri ... Însuşi Hiltunen, determină acest stil de viaţă ca cel de-al doilea. Ca şi viaţa primitivă care a precedat civilizaţiei de tip cunoscut, aşa şi „al doilea fel de viaţă” mai devreme sau mai tîrziu o va înlocui. Şi chiar deja înlocuieşte. Pentru a înţelege coloniştii din aşezările ecologice, viaţa lor, motivele şi ideile, Hiltunen, personal a călătorit în multe locuri şi a concluzionat: experienţa acestei lumi în esenţă rămâne necunoscută. Despre lucrurile cele mai interesante, ghizii informează în grabă şi multe din cele scrise se dovedesc a fi false. Este clar că a sosit timpul pentru a rectifica situaţia. Hiltunen, care se numeşte însuşi "cetăţean al pămîntului" şi "cîine vagabond al civilizaţiei mondiale " este sigur că experienţa aşezărilor ecologice este foarte importantă. Cel puţin pentru că deschide ochii omului modern asupra oportunităţilor proprii necunoscute sau de mult uitate”.
Unii sociologi cred, că în general, locuitorii acestor aşezări, cu excentricităţile şi ciudăţeniile lor, demult sunt înaintea restului planetei cu şapte sute de ani. Corespondentul nostru s-a întâlnit cu Hiltunen, pentru a obţine cel puţin răspunsuri preliminare la unele întrebări.
- Deci, ce sunt, de fapt, aşezările ecologice?
- Acestea sunt un tip complet nou de aşezări, care acum se construiesc în lume. În comunităţile de pre- piaţă locuiesc acum aproximativ 6 milioane de oameni, în cele de post-piaţă - aproximativ o jumătate de milion. Clasificarea acestor aşezări este deocamdată convenţională. Ştiinţa nu le studiază, iar presa scrie despre ele prost şi incoerent. Eu cred că sloganul general al aşezărilor este o abordare creativă a afacerilor, tendinţa comună de a îmbunătăţi mediul înconjurător, avînd o atitudine foarte calmă faţă de bunurile materiale, proprietate, locuinţă, etc. Coloniştii sunt oamenii auto-suficienţi. O independenţa completă de la sursele de energie şi alimentele externe, nu am văzut încă nicăieri, cu excepţia, probabil, celor mai exotice variante de "Robinson", dar am remarcat peste tot dorinţa de a minimiza consumul de benzină, gaz şi de a forma dieta din produsele alimentare locale, ci nu importate din afara localităţilor. În aceste aşezări întotdeauna se desfăşoară o activitate dureroasă, dar regulată, privind descoperirea unui oarecare secret al vieţii umane, unui mister. Şi acest lucru capătă, de asemenea, nişte forme foarte ciudate. De exemplu, în Vyaynele din Finlanda, timp de mai multe decenii coloniştii sunt implicaţi în recunoaşterea greşelilor făcute de omenire în traducerea cărţilor vechi. Au fost editate deja sute de volume în limba finlandeză şi engleză, există chiar şi o publicaţie în limba rusă. Aceşti entuziaşti studiază cu atenţie "geometria" conversaţiei, a profetului cu ucenicii lui, textele evanghelice, de exemplu, aceşti oameni au găsit pînă la opt erori de traducere într-un cuvînt. Acest lucru l-a început în secolul XIX o personalitate strălucită, Pekka Ervast. Cred că doar în astfel de locuri neobişnuite se pot maturiza idei noi, netriviale, tehnologii noi (în special, în domeniul industriei agroalimentare, medicamentelor). Este ca un fel de confederaţie a incubatoarelor, mai mult sau mai puţin protejate, în care se cultivă viitorul.
- Şi cît de multe sunt aşezările de al doilea fel de viaţă?
- În Europa, zona Schengen, circa 3000. În lume - 40 000. Aproximativ jumătate dintre localităţi sunt situate în zone rurale, dar multe - în oraşe. Divizarea în oraş şi sat, în general, aici nu funcţionează. Principalul lucru este altceva. În înţelegerea mea, comuna este cea mai mare fază a dezvoltării colectivului. Structura ei are mai multe straturi. Aici mult depinde de schema gestionării. Dreptul de "veto" acordat fiecărui om în astfel de aşezare, caracterizează o municipalitate extrem de dezvoltată. Acest lucru este rar, dar se întîmplă.
- Şi rădăcinile acestei forme de viaţă sunt religioase?
- Dacă vine vorba de rădăcini religioase, este adevărat că multe din aşezări au apărut pe fundalul evadării religioase: mulţi oameni care au citit despre aşa ceva, părăseau locuinţele şi începeau să construiască temple izolate, mănăstiri. Dar, religia nu este tot.
- Furnizaţi cele mai vii exemple de astfel de aşezări.
- În primul rând, Auroville, un fel de capitală intelectuală şi spirituală a umanităţii, un "oraş” care nu aparţine nimănui în mod special, ci întregii omeniri. Pe porţile oraşului a fost plasată o copie a "Semănătorului" lui Van Gogh: el a ieşit înainte de ivirea zorilor şi tot aruncă, aruncă seminţe în solul pietros, în speranţa că undeva va germina. Un alt miracol în pene, Damanhur, construit de tinerii de stînga, care după evenimentele din 1968 în Paris, au fugit în munţi şi timp de 40 ani au săpat cu mîinile lor un întreg oraş subteran între Milano şi Torino. Confederaţia lor este deschisă şi primitoare, au chiar şi un site: www.damanhur.org
- Povestiţi despre aşezările ecologice ruse.
- Coloniştii ruşi îşi construiesc case din lemn, reproducând tradiţia populară. Unele case sunt construite din lut cu paie, fără colţuri ... În regiunea Moscovei funcţionează 10 localităţi. Prima aşezare a lui Roerich, "Kitej", a fost fondată de Dima Morozov, care a trăit în India, la Roerich Jr. El a creat un sat în regiunea Kaluga, în care a adunat orfanii şi oamenii care l-au primit în familiile lor. În Rusia există câteva aşezări de acest tip. În ele, din experienţă, vin oamenii din întreaga lume, inclusiv din Rusia. Se învaţă să construiescă case ecologice, să dezvolte agricultura organică.

Sursa: eco-domishko.blogspot.com

Niciun comentariu: